O idee de nota 10. Cum sa scapam de “mogulii” mass-media/ Vlad Tarko/ C.A.D.I., www.cadi.ro

O idee super tare chiar aici, pe blogul Centrului pentru Analiza si Dezvoltare Institutionala. Inspirandu-se din Manifestul Libertarian - aici - la care face trimitere in textul sau, Vlad Tarko propune o solutie de o simplitate socanta, dar cu un impact si eficienta pe masura (pentru a raspunde la intrebarea din titlu, desigur!). Articolul merita citit si recitit dintr-un capat in celalat si inapoi, dar pentru ca mi se pare a fi chiar miezul abordarii sale, redau un fragment:

"(...)Cei care se gandesc acum la calitatea execrabila a programelor tv privesc lucrurile dintr-o perspectiva complet gresita, i.e. dinspre demand-side. Iata-l de pilda pe Mircea Toma exprimand ideea foarte bine la o conferinta CADI pe acest subiect tinuta anul trecut:
<Presiunea vine dinspre public, remarca Mircea Toma. […] Unde-i cenzura pe care pot s-o utilizez pentru ca sa restrang putin derapajul asta? Unde-i? Exista?>

Sigur ca exista. Se cheama CNA! :)

Ceea ce avem este consecinta cenzurii, nicidecum o disfunctionalitate a cenzurii. N-avem nevoie de o reforma a procesului de cenzura, ci de abolirea ei.
Solutia nu e sa pui niste cerberi extraordinari care sa curete cu forta discursul public. Dimpotriva, solutia e pe supply-side si anume sa faci posibila existenta unui numar cat mai mare de alternative – printre care se vor gasi automat si unele cu “discurs inalt” pentru oamenii care se extaziaza la orice deviere de la dictionarul de baza.

Internetul ne arata de fapt foarte clar ca solutia asta functioneaza cat se poate de bine. Nu e “haos”, e libertate. Ceea ce-i cu totul altceva. Ideea nu e deci de a avea un “discurs public” civilizat, asa cum spera in mod utopic domnul Toma, ci de a aboli insusi conceptul de “discurs public”, segregandu-l in cat mai multe discursuri de unde fiecare sa-si aleaga ce-i place.(...)"

Super-tare. Bravo Vlad!

Interviu cu Sebastian Lăzăroiu în Curentul (prima parte)

Geoană este preşedintele de carton al lui Vîntu şi Voiculescu
Curentul - miercuri, 18 noiembrie 2009

© Curentul

Interviu cu Sebastian Lăzăroiu în Curentul (partea a doua)

Geoană a mers la Moscova pe urmele lui Patriciu
Curentul - miercuri, 18 noiembrie 2009

© Curentul

Acelasi Iliescu, aceeasi placa, acelasi sistem. Cu sau fara Omar Hayssam.

Ion ILiescu revine. Pe blog, că din sistem nu a plecat niciodată! De fapt, ceea ce scrie în ultima sa postare, de ieri, 16 noiembrie, reprezintă exact chintesentza concepţiei lui Ion Iliescu despre lume si viaţă politică, despre sistemul pe care l-a moşit cu douazeci de ani în urmă. "Oamenii de afaceri (...) nu făceau parte din delegaţiile oficiale, ci însoţeau (...) delegaţiile oficiale conduse de preşedinte." Aşa-i în sistemul numit, ca deobicei de către români, cu mult umor şi autoironie, românica, sistem gândit şi elaborat de către Ion Iliescu şi echipa sa de perestroikişti pentru a spăla bolşevismul de păcatele ceauşismului. Pentru că asta este, în fond şi la urma urmei, doctrina lui Ion Iliescu: ETNO-BOLŞEVISMUL, doctrină apropiată de "moştenirea leninistă, considerată drept o expresie a adevăratului umanism revoluţionar", cum scrie Vladimir Tismăneanu într-un excelent articol scris în 2006, pe 16 februarie, în Cotidianul virgin, aşa cum l-a creat, în 1991, crescut şi lăsat Ion Raţiu (Apropo, peste exact două luni se vor împlini 10 ani de la moartea sa. Să sperăm că până atunci cei ce, ca nişte terorişti, au luat ostatic Cotidianul, vor lua mâinile de pe paginile sale!). Redau aici un fragment din articolul lui Vladimir Tismăneanu, elocvent, zic eu, pentru a surprinde arcul voltaic dintre aceste unităţi politico-ideologice şi proiecţia cinemascopică a zilei, o zi cât douăzeci de ani:
"Pentru Berdiaev, leninismul a fost nu doar o tehnologie a preluării şi conservarii puterii, ci o metafizică revoluţionară care a abolit distincţiile tradiţionale între bine şi rău. Posedaţii bolşevici au fost urmaşii lui Neceaiev şi ai colegilor acestuia. Neceaiev a fost prototipul care l-a inspirat pe Dostoievski pentru construcţia personajului de o infinită amoralitate, Piotr Verhovenski, din romanul "Demonii". Asemeni posedaţilor dostoievskieni, bolşevicii erau fanatici convinşi că fericesc umanitatea, indiferent de metodele utilizate. In plus, ei erau înarmaţi cu o doctrină ce se pretindea infailibilă. Tocmai această aroganţă epistemică l-a ferit pe Lenin de îndoieli şi l-a făcut imun la orice considerenţe "sentimental-burgheze". Scrie Berdiaev: "Lenin a permis orice metodă în lupta pentru victoria revoluţiei. Pentru el, "bun" era orice servea revoluţia; "rău", tot ce o împiedica. Principiile revoluţionare ale lui Lenin au o sursă morală; el nu putea suporta injustiţia, opresiunea şi exploatarea, însă a devenit atât de obsedat de ideea revoluţionară maximalistă, încât la sfârşit a pierdut sensul imediat al distincţiei dintre bine şi rău; a pierdut relaţia directă cu oamenii în carne şi oase; a permis frauda, înşelătoria, violenţa şi cruzimea". Trecând peste binecunoscuta metodă a generalizării culpei, a străduinţei - cum bine scria Berdiaev - de a aboli distincţia tradiţională dintre bine şi rău, remarcăm "liniştiţi" cum şi pentru Ion Iliescu "bun" este orice poate servi cauza sa, ca şi un Omar Hayssam sau un Prostănac, chiar delimitat, într-un fel sau altul, de ei, pentru ca "rău" să fie tot ceea ce luptă să o împiedice, ca Traian Băsescu!
Singura particularitate a dialecticii sale a fost excelent surprinsă în sloganul "Aţi minţit poporul cu televizorul!", iar singura particularitate a doctrinei sale rămâne obsedanta preocupare de a nu avea legături directe cu sponsorii - pentru că asta înseamna să fii capitalist în doctrina sa! - şi de a apărea solidar în faţa poporului drept "sărac şi cinstit", expresie a unui fel de wishfull thinking vizavi de bolşevicii săi (bolşevic în traducere liberă, din rusă, înseamnă majoritate!). De majorităţile sale!
Ion Iliescu rămâne, de fapt, mereu acelaşi, cu aceeaşi placă a "liniştii" şi "echilibrului", într-acelaşi sistem al fraudei şi înşelătoriei. Cu televizorul (vezi marea sa găselniţă, prima revoluţie live din istorie!), cu internetul, cu orice noutate tehnologică. Pasiunea sa, de altfel!

Geo + Ana. Despre un hermafrodit politic.

Un hermafrodit politic, politician cu dubla personalitate, un fatalau cu aere de fata mare intrata in politica sa ne dea pe toti pe spate. Sau un prostanac, dupa Ion Iliescu, bun, pesemne, de promovat si manevrat dupa bunul plac.
Dupa ce am avut parte de un alt specimen de pesedist aspirant la cea mai inalta demnitate in stat, fostul premier Adrian Nastase, tot ciudat, dar nu hermafrodit, ci un pic altfel, iata ca politica romaneasca inregistreaza un alt produs incrucisat cu interesele geopolitice ale lui Ion Iliescu. Garantat, pentru conformitate, de Marean Vanghelie!

De ce hermafrodit politic, de ce dedublare, mai ales la orientarea in spatiul geo-politic?! Ca sa nu ma lungesc prea mult, exemplific cu materiale probate si prezentate pe cateva bloguri si situri demne de incredere. Pentru inceput, sa vedem cum isi dezgoleste lasciv coapsele relatia sa cu S.U.A. (unde a fost ambasador), surprinsa cat se poate de bine pe blogul lui Daniel Funeriu. Aici.
Despre respectul fata de relatia tarii noastre cu Uniunea Europeana am scris chiar eu, surprins de lejeritatea cu care fostul diplomat anunta public ca in UE exista rezerve serioase fata de presedintele Romaniei, Traian Basescu (?!). Aici.
Despre relatia incestuoasa cu Moscova, aflam, din pacate, dintr-un material de presa despre o vizita secreta efectuata pe la sfarsitul lunii aprilie a acestui an electoral, in plina campanie pentru Parlamentul European, cand colegul sau Adrian Severin, incercand sa ascunda sub covor coruptia de acasa, bombarda universul si internationala cu declaratii despre "marii corupatori din strainatate", punand la indoiala anumite institutii si mecanisme ale UE. Iar acum vrea sa forteze nota de subsol pentru a-l promova pe Severin pe pozitia de inalt reprezentant tocmai pentru politica externa. Materialul si suspiciunile aici.

Avem asadar, in ceea ce priveste politica externa si diplomatia sa turgescenta, urmatorul tablou: pe partea vestica, in relatia cu S.U.A. si UE, o abordare frivola, demna de eticheta pe care i-a pus-o Ion Iliescu, iar pe partea estica, in relatia cu Moscova, o relatie absconsa, demna chiar de Ion Iliescu. Am putea spune asa: o relatie ca Vanghelie cu Vestul + o relatie ca Iliescu cu Estul. Hmm!

Mai departe. Pe blogul lui Catalin Tolontan avem relatarea unei noi dedublari, developata once again de gesturi prostesti, anume relativ la chestiunea cumpararii de catre oamenii politici a stirilor si reportajelor TV. Mica sa poveste, cum scrie Tolontan, aici.

Si, finalmente, ca sa respect juxtapunerea din titlu, sa ne amintim pe scurt de mult mai cunoscutele sale povesti: CDR + PSD, burghez + socialist, guvernare + opozitie (pe vremea sa au aparut aceste doua perversiuni politice, la guvernare in opozitie si in opozitie la guvernare) sau unicameral + bicameral, respectiv uninominal + mixt.
Si, desigur, the last, but not the least, povestea cu zvon + certitudine data pe higheghe in Maramures la o sedinta de partid organizata de filiala de acolo a PSD: „Daţi drumul la zvonul şi la certitudinea: «Bă, Geoană câştigă! Vrei să fii în barca câştigătorului sau vrei să te duci de capul tău în prăpastie?!»”.

Si cu asta basta. Geo + Ana. Zvon sau certitudine?

O sursă excelentă pentru înregistrarea de la Snagov!

Aici, pe un blog pe care l-am descoperit doar astăzi - MEA CULPA! - şi pe care îl recomand cu toată convingerea!

http://turnofftheglory.wordpress.com/

La fel, http://echipadeimagine.blogspot.com/!

Crin Antonescu, două declaraţii, profil politic complet!

I. Prima dată afirmă cu dezinvoltură în emisiunea lui Robert Turcescu de la Realitatea TV că ar vota şi cu Becali şi cu Vadim, numai să nu câştige Traian Băsescu un nou mandat.
II. Apoi: "Dacă voi fi ales preşedinte al României, voi avea un singur mandat. (...) După aceea, viaţa mea politică se va încheia!"
Maaaare misiune. "Jos Băsescu!" Dupa care, gata, putem pleca acasă!
Proiecte pentru România? La fel şi pentru România: "Jos Băse'!". Care, de fapt, nici nu este proiectul lui, ci al patronului său, Dinu Costache Patriciu, şi al ciracilor săi, pentru a scăpa de belele.
Băiat de casă, Crinul lui Costache, atât la propriu, cât şi la figurat, după cum a demonstrat ca parlamentar - că a stat mai mult acasă decât la serviciu! - şi după cum demonstrează ca candidat la cea mai înaltă demnitate în stat.
Păi, nu i-a spus nimeni că nu e vorba de statul în casă?!

O înregistrare halucinantă

Aveţi aici înregistrarea discuţiei dintre Bogdan Chireac, Sorin Roşca Stănescu şi Cătălin Macovei, şeful Agenţiei Naţionale de Integritate, prin care cei doi aşa-zişi jurnalişti încearcă să îl şantajeze pe şeful ANI pentru a-l determina să le livreze documente incriminatoare referitoare la miniştrii PDL, Vasile Blaga, Adriean Videanu şi Radu Berceanu, pentru a-l ataca pe preşedintele Traian Băsescu. Lipesc mai jos un fragment din Curentul, pe situl căruia se găseşte transcriptul şi înregistraea audio a unei părţi semnificative din discuţia celor trei:
"O înregistrare ambientală parvenită ieri redacţiei ziarului „Curentul“ dovedeşte că şeful SRI, George Maior, a avut dreptate: există scurgeri şi sustrageri din arhiva secretă a Ministerului de Interne, respectiv Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, prescurtată DGIPI, fosta „Doi şi-un sfert“, de la UM 0215, ulterior 0962, cunoscută mai ales în urma scandalagiului Vanghelie. Înregistrarea secretă, datånd din 25 septembrie, din care punem la dispoziţie o mare parte - în interesul opiniei publice şi al autorităţilor responsabile - în format audio original disponibil AICI şi în transcriere, demonstrează nivelul de disperare şi josnicie la care se complac executanţii mogulilor de presă cu interese politice."

P.S. Un post excepţional pe bleen.ro referitor la acest material incendiar!
Aici.

Ludo

Ludo era unul din personajele animate tres simpa ale copilariei mele. Alaturi de Pif et Hercule, de Rahan, de Lolek si Bolek sau de Superman, Ludo ma facea sa rad cu pofta cand imi pica in mana revista Pif.
Acum, ajuns, iata, la 40 de ani constat ca Ludo ma prinde din urma. Deloc simpa de data asta, Ludo cel picat din neant, de undeva din trecut, ma face insa sa rad cu la fel de multa pofta. Pofta de vin, de femei usoare si de tot ce gasesc prin buzunare. Prin buzunarele altora! :-)
Nu e deloc simpa, dar e super-dingue, completement fou, acest Ludo. Ludovic Orban. Hai noroc, frate, ca esti tare de tot! Tare dus ...

Traian Băsescu. Bărbatul politic care face ceea ce trebuie.

Se spune că nimic nu este întâmplător în viaţă. Tocmai de aceea, schimbarea la faţă a blogului meu şi noul său motto (a se citi motorrrrrrr!) vizează atitudinea pe care trebuie să o aibă un om politic autentic, un bărbat politic, în aceste timpuri în care politica ne-a cuprins pandemic, ca o gripă porcină, declanşată de nişte mutaţii fără precedent ale virusului banal, dar agresiv, pe care îl ştim de când lumea. Şi pentru că la orice mutaţie periculoasă, de genul acesta, trebuie găsit de urgenţă un vaccin, cine altul poate reprezenta această soluţie de maximă urgenţă dacă nu Traian Băsescu? Un lucru e cert şi se vede clar pe televizor, politica noastră a suferit o mutaţie oribilă! Fiecare dintre noi, dacă are barem un dram de conştiinţă civică, unul, chiar şi mai mic, de cultură politică şi unul de logică elementară, trebuie să ia măsuri drastice pentru a nu cădea în ghearele noii molime. "A man does what he must - in spite of personal consequences, in spite of obstacles and dangers and pressures - and that is the basis of all human morality." Un bărbat face ceea ce trebuie, indiferent de consecinţele în plan personal, de obstacolele, pericolele şi presiunile la care este supus ...
Cine altul decât Traian Băsescu, din toată clasa politică actuală, şi-a asumat o atare atitudine, cu riscuri şi presiuni maxime, atitudine-bază, cum spune Churchill, a moralităţii umane?! Cine altul, între liderii politici de azi, şi-a asumat, cum spune Piotr Smolar în Le Monde, sâmbătă, 31 octombrie 2009, lupta cu demonii trecutului?! Cum poţi scăpa de trecut, dacă nu-ţi asumi această luptă, dacă nu-ţi asumi păcatele trecutului şi nu încerci să te scuturi de ele?! Între Băsescu, Geoană şi Antonescu cine s-a scuturat de trecut, angajându-se pe un drum al modernizării, cu alţi oameni, cu alţi parteneri decât cei ce de douăzeci de ani şi chiar mai bine căpuşează şi manevrează statul şi societatea românească, căptuşiţi de avere şi de putere şi total imuni la justiţia socială sau la cea penală?!
Pe lângă cine defilează Iliescu, Hrebenciuc, Cozmâncă şi Năstase, pe lângă Băsescu sau pe lângă Geoană?!
Cu cine se aliază Iliescu, Năstase şi Hrebenciuc, cu Băsescu sau cu Antonescu?
Pe cine servesc mogulii şi oligarhii zilei, Patriciu, Vântu, Voiculescu, pe Iliescu şi Năstase, cărora le datorează totul, sau pe Traian Băsescu?

Răspunsul este mai limpede ca apa de izvor, iar cel ce face ceea ce trebuie să facă orice adevărat bărbat de stat, cel ce şi-a asumat efortul şi riscul de a trage naţiunea din ghearele trecutului şi de a o pune pe un drum al viitorului, al modernizării, are nu numai discursul, curajul şi forţa lui Traian Băsescu, dar are şi votul meu! Dixit.

Prefraudarea Reformei. Dezbatere la ISP.

Ieri după amiaza, la Hotelul Howard Johnson, Institutul de Studii Populare, în colaborare cu Fundaţia Konrad Adenauer, a organizat o dezbatere cu tema „Prefraudarea Reformei”. Moderatorul dezbaterii a fost domnul profesor Valeriu Stoica, invitaţi fiind profesorii Ioan Stanomir şi Radu Carp, directoarea Freedom House, Cristina Guseth, Radu Dinulescu de la Grupul pentru Dialog Social şi Florin Sari, reprezentantul Fundaţiei Konrad Adenauer. De asemenea, după cum sugerează şi titlul dezbaterii, pentru ca dezbaterea să contrapună tema şi necesitatea reformei constituţionale şi a sistemului politic din România, susţinute de ISP şi PDL, ideii de „prefraudare” a alegerilor prin referendumul iniţiat de preşedintele României, Traian Băsescu, au fost invitate şi cele patru organizaţii neguvernamentale care au susţinut-o. I-am „prevăzut”, astfel, pe viu pe Mircea Toma, de la Asociaţia de Monitorizare a Presei, pe Victor Alistar, de la Transparency International, şi pe Georgiana Iorgulescu, de la Centrul de Resurse Juridice.
Surpriza cea mai mare, oare?!, a fost absenţa presei, în special a televiziunilor. Valeriu Stoica remarca, de altfel, într-un prim dialog cu Mircea Toma, că la descinderea în public a celor 4 ong-uri, călare pe prefraudare, toată floarea cea vestită a mediei româneşti a fost prezentă, tema fiind preluată şi discutată cu nesaţ în prime-time şi la aproape orice talk-show, mai mult sau mai puţin nocturn. „Sincer, am insistat pe lângă cei de la Realitatea să vină!, a spus Mircea Toma, sub privirile îngăduitoare , dar amuzate, ale celor prezenţi. Da’ ce să fac, dacă nu am forţa lui Vântu?!” (amuzament general)
„Pesemne că le este frică de dictator!, a replicat ironic Valeriu Stoica. Cine ştie ce le-ar fi făcut dacă îi prindea pe aici!”
Nu are rost să insist aici cu ceea ce s-a discutat acolo, pentru că până şi Mircea Toma a recunoscut linşajul mediatic la care este supus Traian Băsescu (şi implicit proiectul de reformă!), precizând că în câteva zile va ieşi cu un raport pe acest subiect. Sunt curios când va decide că este OK să îl facă public.
Cert este că toată lumea pare de acord cu urgenţa reformării sistemului nostru politic, de la actul constitutiv până la ultima instituţie care îi dă formă şi conţinut, aşa cum este prevăzut în proiectul NOUA REPUBLICĂ, amintit în intervenţia sa de Daniel Funeriu, ministru desemnat pentru educaţie în cabinetul Lucian Croitoru, şi lansat în urmă cu mai bine de trei ani de domnul profesor Valeriu Stoica în 2006, la Arad, prin Centrul pentru Analiză şi Dezvoltare Instituţională, proiect susţinut la această oră de intelectuali prestigioşi ca Vladimir Tismăneanu, Ioan Stanomir, Radu Carp ş.a. La fel de bine se ştie, însă, şi că parlamentarii, majoritatea lor, nu ar mişca un deget în acest sens, decât dacă ar fi vorba de „prefraudarea reformei” sau de pervertirea, de schilodirea vreunui proiect în acest sens, aşa cum a fost cel al reformei electorale. Cel cu bastardul de uninominal, cum foarte corect şi apăsat s-a pronunţat acolo Ioan Stanomir!

P.S. În intervenţia mea i-am informat pe cei prezenţi că, în contrapondere cu acţiunea celor patru ong-uri, la Arad s-a constituit Coaliţia pentru Participare, un parteneriat al celor mai importante ong-uri locale şi regionale, 15 la număr , în vederea încurajării participării cetăţenilor la vot şi la referendum, la deciziile publice care le influenţează sau determină viaţa. Acest exemplu m-a ajutat, cred, suficient în efortul de a atrage atenţia asupra efectelor pe care le poate produce acţiunea celor 4 ong-uri care au lansat stupida noţiune de „prefraudare”, efecte urmărite, de altfel, de către mogulii care conduc de facto lupta împotriva lui Traian Băsescu. Pilduitoare în acest sens este campania lui Dinu Patriciu, care, prin publicitatea agresivă pe care o face tocmai în această perioadă electorală cotidianului „Adevărul”, nu face altceva decât să inducă un sentiment de lehamite faţă de politică şi o atitudine de respingere a oricărei participări la viaţa politică. Oare de ce tocmai acum, spuneam acolo, când, noapte fiind, o noapte de zgură, mass media mogulilor încearcă să ne convingă, sub lumina insistentă a reflectoarelor – de parcă am fi pe nocturnă în Ghencea!!! – că este ziuă cât cuprinde?!