“Faptul că o societate în care peste 80% dintre cetăţeni sunt profund nemulţumiţi de puterea politică nu o poate determina pe aceasta să se dea la o parte sau să-şi modifice atitudinea, e un eşec al întregii societăţi şi arată slăbiciunile unei democraţii.” (Crin Antonescu, 17 martie 2011, interviu Agerpres)
Pentru cine a citit sau citeste tot interviul acordat Agerpres, nervozitatea lui Antonescu “i se citeste pe fata”, ca sa spun asa! Modul in care reactioneaza la intrebarile, stanjenitoare – e drept!, referitoare la securisti de ieri si de azi, la relatia cu Dan Voiculescu, la nemultumirile si distantarea publica ale unor sustinatori cu greutate, gen Neagu Djuvara sau Mircea Dinescu (apropos, pe Dinescu, cel ce era alaturi de PNL, dar nu alaturi de el, il expediaza din poignet: “nu-mi amintesc sprijinul lui Mircea Dinescu”, referindu-se la turul I al campaniei electorale din 2009; care vasazica “PNL c’est moi!”, nu conteaza cine e impotriva lui Basescu si de partea PNL, daca nu e cu mine, pentru ca doar cel ce e cu mine e cu adevarat cu PNL si impotriva lui Traian Basescu!!! care vasazica omul nostru din Delta a inceput sa locuiasca in mintea romanilor; cu forta, desigur!), la motivatia si necesitatea suspendarii presedintelui, la CSM si, mai ales, la Curtea Constitutionala, indica un nivel crescut de iritare si de autosuficienta. Din partea unui asa-zis liberal, adept al democratiei liberale, cea mai hilara observatie – hilara, pentru ca inca nu ma prea ingrijoreaza! – ramane cea subliniata, cu italice, in introducere (in sapou :)). Ce poate sa ne ingrijoreze, insa, este ca acest Antonescu este un mascul penelist (ca sa-i fac un favor, incerc sa il delimitez cat mai transant, punandu-l in antiteza cu femeia pedista!), un liberal chiulangiu, un istoric repetent si un democrat absent, iar daca acum incepe sa se confrunte, intr-un mod neplacut, frustrant, desigur!, cu slabiciunile democratiei si cu umorile unei natiuni, viitorul, daca mai continua mult asa, s-ar putea sa-l supere intr-atat, incat sa se scuture odata de haina democratiei liberale si sa ne arate el ce a invatat in timpul pe care l-a pierdut… Uau, cat suspans in aceasta formulare!!!
P.S. Apropo de umori :) … Din cauza unei chimii tot mai proaste, in ultimii ani, cu mass media romaneasca, am citit interviul doar acum jumatate de ora, asa ca reactia e cat se poate de proaspata. Interviul e rasuflat. LOL
Ochiul caprui al dragostei noastre
acum 1 oră
Postări
Ca om, Antonescu se mentine constant : jalnic si lipsit de substanta in toate demersurile sale. Ca om politic sufera de lipsa de carisma cronica !
RăspundeţiŞtergereProblema e tocmai omul Antonescu. Ca intotdeauna omul e in prim-plan. De aici vin, de la cum suntem, vin toate: functiile profesionale sau politice, pozitia sociala, preformanta sau contra-performanta, de la sport la cultura, de la meserie la politica s.a.m.d. In fine, totul e legat de om. Si caderea si marirea. Si mantuirea! Iti recomand sa citesti ce scrie Plesu despre Antonescu (http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/un-politician-second-hand), si el terminand tot cu referirea la omul Antonescu: "Poate că, într-un tîrziu, nu prea tîrziu, dl Antonescu se va decide să se schimbe. Să se remodeleze. Să fie mai puţin Crin Antonescu." Q.E.D.
RăspundeţiŞtergereRemodelarea e insuficienta - materialul ramanand acelasi ! E incurabil iar istoria l-a lasat deoparte inainte sa-l descopere. Pe Antonescu poti sa-l justifici doar prin patologie iar existenta-i meschina ramane ca material didactic. Ma depaseste ca putere de intelegere (mini)turma de „discipoli”... care n-are absolut nici o legatura cu principiile liberale... cu principiile in general...
RăspundeţiŞtergeresincer, eu sunt de acord cu tine! am citat din Plesu ptr ca e un urias, poate e asa cum spune el, ar fi ok, dar eu, unul, nu l-am simtit niciodata in regula pe Antonescu. tin minte cand vorbeam cu lideri foarte importanti si seriosi din vechiul PNL, chiar si cu Valeriu Stoica, oamnei care chiar il apreciau si ii laudau discursul. se zicea ca e cel mai bun orator din PNl, desi nici cu asta nu eram de acord, discursul lui nefiind pe gustul meu (un fel de Sorin Oprescu cu breton!). nici atunci nu ma puteam abtine sa il critic. la Antonescu si la Bogdan Olteanu intotdeauna am avut un feeling cat se poate de prost in legatura cu caracterul lor. e ceva necurat ce le iese prin ochi si prin obraz... pozitiile dobandite ii ajuta, insa, sa isi dea in petec!
RăspundeţiŞtergereDincolo de interesele de haită... ăă... partinice am vrut să zic... și restrângând „grădina Domnului” - cea mare - aș vrea să mi-l explice cineva pe Claudiu Cristea ! Măcar ca om politic...
RăspundeţiŞtergereNu stiu ce sa spun, ar fi cam multe. :) Il cunosc bine si apreciez modul in care lupta politic, dar nu sunt de acord cu optiunile lui vizavi de configuratia si de lupta politica actuala.... Este un tip tenace, creativ si silitor, cu o pregatire mai buna decat a multor altor politiceni, cel putin in domeniul politic si administrativ (mai ales pe urbanism), dar si in cel al comunicarii si relatiilor publice. A avut, insa, cel putin in ultimii 10 ani optiuni partinice nefericite, neroditoare, ca sa spun asa, fiind plasat in acest fel intr-o opozitie periferica, oarecum izolata. Cu toate acestea, reuseste sa devina mult mai vizibil si mai activ decat reprezentantii unor partide sau grupuri politice mult mai relevante din punct de vedere electoral si legislativ. In 2008 s-a alaturat, doar formal, PNL, pentru a intra in CLM Arad, dar, in paralel, a pus bazele unei miscari civice, Miscarea Aradeana, pe care, probabil, o va angaja electoral in 2012. Nu stiu ce sanse va avea, data fiind dominatia politica si administrativa a PDL, precum sprijinul electoral de care se bucura primarul Gheorge Falca, dar, cu siguranta la ora actuala, e mai relevant si mai la obiect decat reprezentantii USL Arad. Politic, din pacate, e tributar unui discurs radical si unor rafuieli ideologice depasite si gresit orientate. E un tip de dreapta, nemultumit, insa, de cei ce reprezinta dreapta in Romania de astazi, ceea ce il face sa se alature unui cor de oportunisti si de marionete ale unor interese camuflate, care chiar nu il reprezinta. Fiind un crestin-democrat cu convingeri vechi, destul de apropiat de oameni ca Marius Lazurca si Mihail Neamtu, prieteni si sutinatori ai lui Teodor Baconschi, si, cu siguranta, fiind mai apropiat, la nivel european, de PPE decat de ALDE (ELDR) sau PSE, ar fi, teoretic, mai apropiat de PDL decat de USL. Din cauza unor animozitati mai vechi, se situeaza, insa, de partea cealalta a baricadei. De urmarit!
RăspundeţiŞtergereImpecabilă radiografia !! Mișcarea Arădeană are un impact ciudat resuscitând intelectuali ratați, pseudo-artiști, gospodine telenoveliste, harnici bugetari și câteva procente de idealiști veșnic indeciși. Apare o lipsă acută de statură, de modele... Și atunci, zburdând prin Aradul nostru cel de toate zilele, se profilează două spectre : Lizuca prin dumbrava ei minunată și plină de bunătăți „de stat” sau Aiurel cu tiparnița lui de diplome pentru orice și oricând...
RăspundeţiŞtergereDeviind în politică Mișcarea Arădeană se autolimitează, fumegă ușor și se stinge înainte să lumineze... Rămâne un simplu AF. Asociație familială. Cristea.
Aveti dreptate! Atata timp cat exista numeroase personalitati ale Aradului, nascute sau formate la Arad, care nu fac parte dintr-o "miscare aradeana", Miscarea ramane o simpla manevra de marketing politic, limitata, cum spuneti, si, intr-adevar, obscura. O adevarata Miscare Aradeana ar trebui sa reuneasca valori aradene autentice si, poate, ar trebuie sa porneasca chiar de la una dintre acestea si nu neaparat din Arad!!!
RăspundeţiŞtergereAm scris de Marius Lazurca si de Mihail Neamtu, dar sa nu uitam ca mai exista un Mihai Maci, care scrie la 22, un Daniel Vighi, nascut la Lipova, un Ioan T. Morar si multi altii, din varii domenii, economie si business, industrie, media, justitie, cultura etc.