Hazard Moral vs. Capital Moral

Traian Basescu spunea, nu demult, prin luna februarie, ca partidele romanesti vor evolua in urmatoarea perioada fara lideri-locomotiva. Dupa spectacolul jalnic pe care-l da tandemul Antonescu-Ponta si dupa criza post-Basescu din PDL nici nu poti sa nu-i dai dreptate presedintelui. Daca mai punem la socoteala ca UDMR nu a avut si nici nu are nevoie de un lider-locomotiva, ca PRM si PNG stau pe fundul bazinului si nu stiu daca mai au un pai in gura, desenul presedintelui, fara presedinte, descrie, in fond si la urma urmei, chiar realitatea. Un desen in care presedintii de partide din Romania de astazi sunt mult mai mici decat au fost pana in 2005 si mult prea slabi moralmente pentru a tracta niste garnituri politice tot mai greoaie. Iar cand ai un asemenea deficit de capital moral, riscul de hazard, moral si institutional, creste vazand cu ochii, marind periculos de mult distanta, culturala, daca vreti, dintre partid si electorat. Pentru ca intr-un context de hazard moral prelungit, in care persoanele care mentin si sporesc potentialul de coruptie si de comportament imoral, abuziv, nu sufera nicio consecinta punitiva, ba chiar beneficiaza de protectie si de felurite, absconse avantaje, imi permit sa afirm ca distanta ideologica dintre partide este mai putin importanta decat distanta culturala dintre partide si electorat.
Astfel, consider ca refacerea capitalului moral, eventual recuperarea sa (daca e sa ne gandim la PDL), devine vitala si decisiva in economia electorala, cu potential de locomotiva de forta, care sa traga dupa sine partidul, chiar si in lipsa unui lider puternic si carismatic. Capitalul moral, insa, nu se castiga sau nu se recupereaza cu programe, proiecte sau criterii de performanta, cum sugereaza, cam platonic, Sulfina Barbu, intr-un interviu de la sfarsitul saptamanii trecute. Chestiuni necesare, valori mai degraba corporative, dar insuficiente, cu atat mai putin cu cat, nu mai departe de trei saptamani, in PDL criteriile de integritate si purtatorii simbolici ai acestei batalii, pentru capital moral, au suferit o infrangere urata in forul cel mai inalt al partidului, inainte de Conventia Nationala de alegeri, din luna mai. Colac peste pupaza, pentru ca priza pe care a avut-o la electorat confruntarea din interiorul PDL sa fie si mai high, peste clasa noastra politica a venit “norul radioactiv” din Parlamentul European, care a declansat o furtuna in PSD, in zona Severin, si a ridicat un curcubeu deasupra Monicai Macovei, punand criteriile si nevoia, imperativul de integritate intr-o lumina mult mai clara si mai europeana, daca pot sa spun asa, gandindu-ma la ultimele cuvinte ale lui Goethe: Mehr licht!

In aceasta lumina, ridicarea unor simboluri morale, in lupta politica, poate deschide un front dramatic de necesar, vital si decisiv, cum spuneam, pentru transformarea societatii, si a politicii, in acord cu aspiratiile electoratului. Aceste simboluri morale, acesti purtatori sau agenti ai capitalului moral, pot contribui in mod esential nu doar la obtinerea unei victorii electorale, dar chiar si la refacerea demnitatii si moralei nationale. Acum, dupa episodul Severin, cand, intre noi fie vorba, PSD si, implicit, USL (fara sa mai contabilizam cazul Voiculescu), merg pe minus, PDL poate plusa frumos prin recuperarea ad-integrum a actiunii Macovei.

Cum spuneam intr-o postare de acum vreo doua luni, ”aceste doua valori, sa le spunem asa cum a spus presedintele (lupta anticorupţie şi o înnoire a echipei de conducere), sunt exact temele care pot face diferenta intre PDL si recent inmatriculata, dar, ha-ha-ha!, atat de vechea alianta intre PSD-PC si PNL. Pentru ca ce altceva reprezinta aceasta constructie politica (USL) daca nu vechea mahala (prin adevaratii lideri, Iliescu, Nastase, Voiculescu, Patriciu, din spatele falsilor lideri, Ponta, Constantin, Antonescu) si vechea meteahna a coruptiei sistemice, a vandalizarii euforice a patrimoniului national, a raptului cu metoda, a spagii ca mod de viata.”

Si a refuzului, am putea spune acum, de a raspunde si de a ne rusina, un pic, de ceea ce facem.