Pe buna dreptate

In sfarsit, o intamplare europeana, sa-i spunem asa, care lamureste toate lucrurile in legatura cu recenta si siluita propunere a Monicai Macovei. Un punct de vedere, de asemenea, care aduce si mai multa lumina in cortul nostru, intr-un articol pe hotnews.ro (http://www.hotnews.ro/stiri-8423346-tehnica-practica-autosuspendarii.htm), pentru care Dan Tapalaga merita toate felicitarile.

Cand discutam cu unii colegi din PDL despre criteriile de integritate, dupa deruta de rigoare din primele zile, cand au fost anuntate de catre Monica Macovei, oamenii imprumutau cu foarte multa lejeritate discursul care a pus la CNC talpa pe beregata reformatorilor. S-ar putea spune chiar frivolitate. Prezumtia de nevinovatie, era folosita, fara voia sa, pesemne, pe post de papusa de-ntepat cu ace! Ca nu-i normal, ca de ce sa ne amestecam noi in treaba justitiei, ca de ce sa ne antepronuntam, ca una, ca alta, in fine, pana la apoteotica martelare a lui Blaga, care a ridicat sala in picioare, in aplauze prelungite! "Nimeni nu e vinovat pana nu bate judecatorul cu ciocanul in masa!" Delir.

Ok, ziceam eu, dar ce este partidul asta si ce zice cetateanul de pe strada, simplul cetatean, cum ne place sa punctam? Ca daca ii livram explicatiile de mai sus, el ne poate tranti franc urmatorul raspuns: “Si la mine in cartier si la mine pe strada, in familie, in echipa de la serviciu, oriunde, tot judecatorul, cand bate cu ciocanul in masa, stabileste vinovatia sau nevinovatia unei persoane trimise in judecata. Si atunci, ce nevoie mai am eu de partidul vostru?”

Dar chiar asa... Ce este un partid politic si ce face sau trebuie sa faca acesta pentru cetatenii pe care are pretentia sa ii reprezinte? Invariabil, cand vorbim despre partide aflam ca este vorba despre structuri asociative in care oamenii profeseaza aceleasi optiuni si/ sau doctrine politice, organizandu-se in baza unor reguli si principii menite sa stranga un cat mai mare suport electoral. Apelul la electorat este principalul instrument de abordare a puterii legislative si executive. Electoratul reprezinta primul nivel al participarii la viata politica, electorii asigurand, insa, cea mai slaba forma de atasament fata de un partid politic. Ironia sortii face ca un partid politic sa depinda in cel mai inalt, mai vital grad, de partea sa cea mai slaba. De punctul slab, nu de punctul tare, de ceea ce poate fi si o amenintare si o oportunitate intr-o succesiune atat de rapida incat, dintr-o perspectiva istorica, putem vorbi de acelasi timp! Fara acest buton de reglaj fin, partidele ar deveni sisteme inchise, ultrabirocratizate si corupte, adica ceva ce romanii cunosc, din pacate, pe de rost! Par coeur, cum spun amicii nostri, francezii.

Din aceasta perspectiva, ceea ce, fara prea mult tact, spunea Cristian Preda la CNC, ca e de preferat sa castigi 200.000 de voturi in schimbul a 200 de primari devine, cred, mult mai limpede si de inteles. Pentru ca e vital, pana la urma, sa intelegi ca voturile nu se castiga si, mai greu, nu se pastreaza aratand o lege sau un program si spunand ca asta si asta trebuie respectat ca atare. E ca si cum ai insulta electoratul, cu atat mai mult daca l-ai momit odata cu programe si promisiuni anti-coruptie!

Oamenii au nevoie de gesturi clare, de masuri indubitabile, care sa ateste o anumita optiune si conduita politica. O anumita politica! Recentul scandal din sanul Parlamentului European reflecta cat se poate de clar ce inseamna asta in spatiul in care ne dorim atat de mult sa ne integram. Modul in care au actionat, cu precadere, austriecii, cand, la aflarea situatiei in care a intrat europarlamentarul lor, presedintele partidului sau, de pe patul de spital, internat, atentie!, cu embolie pulmonara!, a chemat presa si a facut apel la demisia sa urgenta din toate functiile politice si publice, inclusiv din cea remunerata atat de generos, cu cel putin 7000 de euro lunar, este devastator pentru modul in care au inteles pana acum politicienii romani sa se raporteze la cetateni si la institutii. Eu, unul, nici nu ma asteptam ca Adrian Severin sa procedeze altfel, dar ce trebuie sa ne preocupe de acum in mod special este faptul ca romanii de pretutindeni au un nou reper. “Scoala austriaca”, daca mi se permite un joc pasional de cuvinte, va deveni un reper in constiinta publica romaneasca, iar cei ce vor dori sa faca politica pe voturi serioase de acum inainte vor trebui sa se intoarca cu reverenta la Monica Macovei si la criteriile sale de integritate.

Pana la urma, fata de exemplul austriac, Monica Macovei a fost o doamna, cum se spune la noi. Si pe buna dreptate, chiar a fost si este!