Romania Dreapta vs Romania Stanga

Pe 22 februarie 2010 scriam pe blog despre perspectiva politica a Romaniei dupa ultimele alegeri prezidentiale. Scriam despre o perspectiva post-Basescu, gandindu-ma ca e momentul unei noi generatii de oameni politici, atat pe stanga, cat si pe dreapta. Unele evenimente chiar indicau o astfel de perspectiva. Dar, iata ce spuneam atunci, intre altele:
“(…) Pentru PDL un lucru e sigur la această oră: faptul că alegerile interne si congresul său vor avea loc după ce PSD a mutat primul e un bun capital strategic. Ceea ce nu mai este atât de sigur este dacă, în noul context, status quo-ul ante bellum poate fi o bună mutare politică!

Personal, consider ca lui Victor Ponta - dar să nu uităm nici de Crin Antonescu! - trebuie să i se contrapună o figură la fel de nouă, dar si de tânără, bărbat sau, de ce nu?!, femeie, care să dețină nu doar cheia reformei interne, ci si capacitatea de a conserva hardcore-ul electoral specific dreptei românesti, elitele intelectuale, profesionale si antreprenoriale, atât în vederea alegerilor din 2012, cât si în perspectiva alegerilor prezidentiale din 2014. Ca un amănunt de luat în calcul: atunci Victor Ponta va avea 42 de ani, iar Crin Antonescu 55. (…)”

Ce avem astazi, dupa aproape un an si jumatate de atunci?
Pe stanga, Victor Ponta nu a confirmat absolut deloc ideea de reforma interna si de perspectiva europeana, talmes-balmesul realizat impreuna cu PNL si PC punand in paranteze orice urma de orientare ideologica si morala. Nicio alta figura noua, tanara sau dintr-un spatiu civic, profesional si tehnocratic, nu a fost promovata, prim-planul dezbaterilor si comunicarii politice fiind asigurat fie de vechii lideri PSD, fie de noii parteneri din ACD. Desi nu il vor mai avea ca si adversar pe Traian Basescu, singurul temei care sta la baza actiunii si asocierii lor politice este ura pe care o nutresc fata de acesta. Se zice ca cine uraste si cauta sa se razbune sapa doua gropi, una pentru “dusman”, alta pentru el-insusi (ca sa nu zic pentru “noi insine”!).
Doctrinar, nimic rational, nimic de perspectiva pentru natiune. Acelasi ghiveci populist-revansard, aceleasi figuri de ceara in spatele asa-ziselor schimbari! Cazul Severin e simptomatic pentru vechea stanga romaneasca si anorexic, din punct de vedere mintal, pentru europeni, y compris pentru romanii din aceasta categorie. Sper ca nu putini!
Pe dreapta, avem o guvernare cu criza si doua motiuni cu acelasi titlu si acelasi tip de presedinte propus. In sensul ca dintre cei vechi. Unul mai bun ca altul, fireste, dar niciunul capabil sa forjeze o perspectiva noua, o noua paradigma. Urmand reteta clasica a democratiei, PDL este pus in situatia de a alege raul cel mai mic sau, dupa cum bine sublinia Popper, de a impiedica raul cel mai mare. Diferenta, insa, in acest caz, nu e relevanta pentru perspectiva, iar felul in care au fost prezentate si promovate cele doua programe, mai ales intitularea lor (pana la urma, se stie foarte bine ca oamenii citesc mai nou titluri, nu continut!), e, ca si pe stanga, simptomatic pentru ieri, dilematic pentru azi. In fond si la urma urmei, niciunul dintre candidatii cu sanse la presedintia PDL nu au facut, nu fac si nu reprezinta neaparat un rau pentru partid, ba, se poate spune, chiar dimpotriva. Problema cea mai grava este ca niciunul nu reprezinta, in sine, un plus, un progres pentru perspectiva de care are nevoie PDL, chiar daca Emil Boc, de pilda, are o grija mai mare si mai sincera pentru integrarea ideilor si colegilor cu orientare reformista, adica spre schimbarea de perspectiva, intr-un spirit mai tolerant, pe care am putea sa il numim chiar consociationalist sau, daca vreti, corporatist. Cum spuneam intr-o discutie cu un coleg de partid, cu Emil Boc se pot intelege mai multi decat cu Vasile Blaga, iar acest lucru este decisiv in contextul actual. De altfel, orientarea mai noilor veniti in PDL, fie prin fuziune, fie altfel, este cat se poate de graitoare pentru care cum i-a tratat! Mai mult, intr-un partid cu o structura ca cea a PDL, reunind diverse grupari doctrinare, liberale si libertariene, respectiv crestin-democrate si populare, o asemenea abordare este, zic eu, vitala.

Marea schimbare, spunea Milton Friedman, nu consta in rezultate, ci in perspectiva! A gandi si lucra prezentul astfel incat sa oferi o perspectiva clara, nu doar in litere si cifre, ci, mai ales, in carne si oase, inseamna sa pui bazele unei schimbari reale. Poate ca unii considera ca nu schimbarea este necesara PDL pentru abordarea urmatorului ciclu electoral, iar acest lucru s-a putut remarca la recentele intalniri la varf, unde recursul la rezultatele din 2004, 2007, 2008 si 2009 a fost cel mai accentuat si mai bine primit. Poate; la fel cum e posibil ca principiul care spune ca nu trebuie schimbat ceea ce functioneaza, ceea ce a dat rezultate, e cel care trebuie sa ramana suveran. Astfel, formula din 2005, cand BVB insemna Boc-Videanu-Blaga, adica triumviratul de facto de la varful PD, ramane cea mai logica solutie si pentru negocierea de pe 14 mai 2011, dar nici intr-un caz pentru perspectiva. De altfel, intr-o astfel de ecuatie (negociere) parametrul reformei, al schimbarii, ar putea fi primul eliminat, primul sacrificat!

In fine, analizele facute cu substanta de contrast pe care am folosit-o aici, perspectiva, dau un rezultat ingrijorator. Fara reforme reale in partidele parlamentare care isi disputa guvernarea, Romania Europeana, Romania Puternica sau Romania Bunului Simt raman niste biete formule megalomane - cat sa incapa pe micul ecran! - scoase cu forcepsul din burta unui Mihai Tatulici, de pilda, daca nu cumva din burta ceva mai mare a lui Bogdan Chiriac!

Si ca sa nu inchei intr-o nota prea grava, ci intr-una portocalie :), trebuie sa subliniez niste imperative:
- se spune ca steagul echipei, al “spiritului de echipa”, e fluturat indeobste de cei mai degraba slabi, de o conspiratie a mediocrilor impotriva liderilor sau, helas!, in absenta lor! Romania nu a excelat aproape niciodata la capitolul echipa, nici macar in sport, diferenta facand-o mai mereu liderii, talentele, exceptiile, asa ca, dat fiind contextul actual, nu imi fac vreo iluzie pe termen scurt, dar, nerabdator, astept provincia (sau diaspora) :) cu un lider de viitor!!!
- un partid de guvernare fara guvern este ca un guvern fara tara, leit guvernelor din umbra propuse de niste demagogi si niste fameni! Cu atat mai rau pe o Constitutie ca si cea a Romaniei. Daca presedintele de partid trebuie sa se dedice pregatirii campaniilor electorale care urmeaza si decide, impreuna cu echipa sa, ca nu mai poate ocupa functia de prim-ministru, ar fi un act de responsabiliate, caz in care partidul trebuie sa aiba o solutie pentru aceasta functie, ceea ce ar fi o dovada de vitalitate si de liberalitate. Iar o solutie din PDL inseamna o perspectiva pentru electoratul PDL! Asa cum aceasta solutie poate fi gasita in afara sa, in persoana unui independent, mai ales daca ar fi vorba de un independent mai putin cunoscut, fara cota publica sa zic asa, la fel poate fi gasita si in interior. Esecul unui independent s-ar rasfrange foarte mult asupra partidului, iar succesul sau foarte putin! In cazul unui insider, esecul ar trece total in contul partidului, iar succesul la fel! Ca sa nu mai vorbesc ca, in caz de succes, ai mai rezolvat o problema: ai gasit un lider!
- am citit cate ceva despre ideile propuse Conventiei Nationale. Atentie, daca nu schimbam ceva la firul ierbii, in ceea ce priveste filozofia si mecanismele de promovare, alegere si feed-back in interiorul partidului, nu putem spune ca am trecut cu adevarat in secolul XX al politicii (atentie ca nu am scris XXI)!!!
- idem pentru reforma sistemului electoral in ceea ce priveste alegerile locale din Romania, care si acum se desfasoara pe liste inchise de partid coroborate cu un statut profund antidemocratic al alesilor locali. Daca mai vrem baroni locali in Romania, atunci lasati-o asa!!!
- o noua generatie de lideri politici de dreapta se formeaza in laboratoarele ISP si FCD. E momentul intrarii lor in prim-planul bataliei politice, adica la varful partidului!
- integrarea si integritatea :) reformatorilor la varful deciziei politice in PDL este o conditie sine qua non a mentinerii directiei de dreapta, pe ruta pe care s-a angajat in urma cu doua cicluri electorale, in termenii programului anticoruptie, de sustinere a pietei si de modernizare a statului.

Una peste alta, perspectiva la care ma gandesc eu cuprinde o Romanie de Dreapta, dreapta si europeana, o Romanie a Cetatenilor si a Comunitatilor, o Romanie a Natiunii si a Europei in acelasi timp si in aceeasi perspectiva.
Pentru ca e timpul sa avem aceeasi perspectiva!