Semper Invictus

Dupa alegerile din PDL, ceea ce imi ramane in minte cu cea mai pregnanta stralucire este discursul presedintelui Traian Basescu. Din punctul meu de vedere, Traian Basescu a avut cea mai mare influenta asupra desfasurarii ulterioare a alegerilor, asa cum intotdeauna a reusit sa isi impuna viziunea si strategia. Semper Invicta, Semper Invictus. Neinfrant, inspirational, vizionar, tenace si liber, puternic, spontan, Traian Basescu a fost mereu fidel proiectului cu care a pornit la drum din 2002-2003 incoace, de cand a luat fiinta proiectul Aliantei Dreptate si Adevar. Sau din 2001, de cand a preluat presedintia PD, daca ar fi sa luam ca repere primenirea organizatiilor pe care le conduce, deschiderea acestora fata de baza partidului (deocamdata mai mult catre primarii din teritoriu), fata de tineri, fata de femei si, the last but not the least, fata de societatea civila. Semper fidelis, motto-ul marinei americane, il reprezinta 100% si pe fostul comandant de forte navale romanesti, care, nedezmintindu-se, a insistat pentru continuitate, pentru mentinerea navei pe aceeasi ruta pe care s-a angajat cu mai bine de 7 ani in urma!

Dupa cum comenta un anonim pe un blog, discursul lui Traian Basescu a fost “Genial. Politica Pura.” Iar cand spun discurs, nu ma refer doar la cuvintele articulate acolo, ci si la mesajul subliminal adresat, la metatext, dar si la atitudinea avuta pe scena Conventiei Nationale a Partidului Democrat Liberal, forul cel mai inalt si mai reprezentativ al acestuia. Abordarea a fost una cat se poate de familiala, de calda, oarecum parinteasca, avand, desigur, accente critice si emotionale specifice. Asa cum un tata isi ajuta copilul, asigurandu-l ca e bun, ca are potential, ca face ceea ce trebuie, dar nu are suficienta incredere in el, ca nu poseda acea stima de sine care sa il ajute sa si transmita corect ceea ce trebuie, presedintele a pus degetul pe rana, invitandu-si partenerii la o mai buna pregatire si la o mai corecta, mai atenta comunicare.

“Oare de ce aveti atat de putina grija in a apara ceea ce faceti? Oare de ce atata lipsa de curaj de a va pregati?”, intrebari retorice care vibreaza, probabil, si astazi in mintile si sufletele celor mai responsabili. La fel, cand i-a comparat cu niste copii care sunt chemati la televiziune ca sa fie batuti, presedintele a avut aceeasi atitudine familiala, cu accente mai degraba de antrenor decat de jucator. :)

Dincolo de toate aspectele emotionale ale prezentei si interventiei presedintelui Romaniei la Conventia Nationala a PDL, cel mai mult mi-a placut, insa, tonul si caracterul de dreapta al discursului sau, reafirmarea categorica a imperativelor reformei, a trecerii de la mentalitatea asistentiala la cea antreprenoriala, cu accent pe responsabilitate, pe demnitate si actiune umana! Cred sincer ca acest discurs ar trebui sa fie disponibil inainte de aparitia urmatoarei carti cu discursurile politice ale presedintelui Traian Basescu, pe care, la fel ca si pe prima, sper sa o primesc cu dedicatie! :)

In fine, Conventia Nationala a PDL a probat inca o data principiile, valorile si mecanismele pe care se bazeaza politica romaneasca si, cu ea, intregul nostrum sistem de partide. Nu vreau sa insist aici, chiar ar fi foarte multe de spus, dar, una peste alta, aproape totul confirma nevoia imperativa de schimbare, de reforma in interiorul partidelor. Daca pentru proiectul cu care s-au castigat alegerile din 2004 incoace e nevoie, intr-adevar, de CONTINUITATE, pentru vehicolul politic care sa duca mai departe acest proiect, sa ii asigure continuitatea, e nevoie, par contre, de SCHIMBARE! Chiar daca PDL este primul in aceasta cursa a schimbarilor si primenirilor interne, intre partidele romanesti, mecanismele si mentalitatile sunt, insa, departe de ceea ce s-ar impune. Nu intrezaresc, din pacate, la aceasta ora, niciun semn tonic, niciun semnal de alarma in acest sens, si, desigur, niciun inceput de coagulare a unei mase critice.

Fara o schimbare profunda in forul tau cel mai interior, actiunile pe care le faci, chiar percepute asa cum iti doresti si planifici, nu vor aduna niciodata pietrele si metalele pretioase pe care se bazeaza constructia unei drepte autentice. Pentru ca o dreapta facuta cu stanga nu e altceva decat o stangacie.