Spuneam nu demult, amintind de un dicton latin, că puterea ar trebui să accepte cu bucurie provocarea, așa cum virtutea se bucură de ispită, pentru a-și verifica și întări condiția. Fără a o spune direct, sugeram oarecum că avem de-a face cu un principiu, cu o atitudine de dreapta. Cu un izvor de dreapta!
Ghinion, însă! Nu a trecut nici măcar o săptămână de la postarea mea și puterea și-a dat în petec, fugind de provocare prin decapitarea antemergătorului ei. Defectul predominant al partidelor și politicii românești de astăzi a triumfat. A câta oară?!
Dincolo de amplitudinea nevrozei de partid, atât de specifică acestei triste, confuze și istovitoare, frisonante tranziții, cu vârful ieșit bine de tot la vedere tocmai în perioadele de guvernare, trebuie remarcat urletul tăcut care se ridică în spatele respectivei provocări. Un fel de “râs de frontierist”, cum se zicea într-un banc ce făcea carieră în vremea lui Ceaușescu, referindu-se la cei ce încercau să fugă spre meleaguri mai libere.
Mă și mir că nu sesizează nimeni – marii analiști ai scenei noastre publice, bunăoară! – cum se vorbește cu atâta ușurință de reforma clasei politice și despre o mișcare populară, de dreapta, prin alianțe cu personaje gen Dan Diaconescu in Direct, Gigi Becali, Remus Cernea, Cozmin Gușă și alții ca ei. E un oximoron politic, oximoron care trădează fie un adevăr usturător, fie un scenariu cutremurător: aruncarea în derizoriu și în ridicol a dreptei românești! Cum poți vorbi de schimbarea clasei politice de pe poziții de dreapta făcându-l, de pildă, pe Dan Diaconescu Direct Vicepreședinte al Senatului sau Camerei Deputaților? Că acolo se va ajunge. Cum poți vorbi de o mișcare de dreapta, care să stimuleze toate resursele și voturile de dreapta din țară, vizând alianțe electorale cu fracții politice de stânga, cu populiști și aventurieri licențioși, cu nebuni și oportuniști de duzină? Cât de disperat trebuie să fii ca să pui așa ceva pe masa alegerilor?!
Eu, unul, nu cred că Emil Boc, Valeriu Stoica sau Sorin Frunzăverde, de pildă, ar putea accepta așa ceva. După mine, nici în ruptul capului! Dar nici Baconschi, Paleologu sau Sever Voinescu. Și cu atât mai puțin Cristian Preda sau Traian Ungureanu.
Cum poți vorbi de merit și reformă, de rule of law, de dreapta clasic liberală, de cea conservatoare sau de creștin-democrație amestecând grâul cu neghina? Cum poți vorbi de Reagan și Thatcher plimbându-te la braț cu trufia, cu josnicia, cu arghirofilia, cu vrăjitoria și cu necredința? Dar, apropo de Reagan și Thatcher*...
Nici nu și-a încheiat bine fraza președintele Basescu, când îi numea drept modele – ale dreptei aș zice eu, pentru că se adresa tinerilor de la Școala de Vară a PDL, deci, teoretic, generației viitorilor lideri ai dreptei românești! – că, hop!, am și sărit să ne comparăm cu aceștia. Care mai de care! Ce nu s-a scris deloc în presa noastră, nesesizat, pesemne, nici de epigonii noștri neaoși, este latura profund creștină a lui Ronald Reagan și a lui Margaret Thatcher, credința lor fermă și statornică în Dumnezeu, fără de care nicio dreaptă completă și autentică nu este posibilă.
Și, ajuns la această dăinuitoare paradigmă, mă întreb, cumva nedumerit: oare chiar vrem o dreaptă completă și autentică, chiar vrem să strângem întreaga recoltă a dreptei sub același acoperiș sau ne jucăm de-a dreapta și de-a stânga profețind sistemul bipolar și mișcări puritane din culisele unor inginerii fără niciun Dumnezeu?!
Nu de alta, dar și eu cred cu tărie, ca Margaret Thatcher, că “we are a nation whose ideals are founded on the Bible”, iar pentru asta e suficient să ne uităm la documentele noatre fondatoare, de la Proclamația de la Islaz până la Declarația de la Alba Iulia și la Constituția din 1923. Că toate sunt, în fond și la urma urmei, la fel ca și credința în Dumnezeu, izvoare de dreapta. Adevărate izvoare de dreapta.
Și pentru că am trecut mai jos niște linkuri la mărturii luminoase și peremptorii despre credința celor doi mari lideri ai dreptei, mă întreb când, oare, voi auzi un astfel de discurs la un lider al dreptei românești? La liderul dreptei romanesti...
Și pentru că am trecut mai jos niște linkuri la mărturii luminoase și peremptorii despre credința celor doi mari lideri ai dreptei, mă întreb când, oare, voi auzi un astfel de discurs la un lider al dreptei românești? La liderul dreptei romanesti...
* Vezi
respectiv
Postări
Partidul Poporului se va intelectualiza in scurta vreme, prin mobilitatea adaptativa tipica persoanelor capabile de orientare prin cultura.
RăspundeţiŞtergereLansarea Miscarii Populare odata cu Partidul Poporului, in contextul exprimarilor si retractarilor nesigure ale parlamentarilor PDL despre MS Regele Mihai, nu poate fi interpretata decât ca o RECUNOASTERE OFICIALA aproape, de catre intelectualii publici basescieni, a compatibilitatii nomenclaturilor celor doua mari partide. Cât de curând, un val de aderari de specialisti valorosi si de nume uriase ale culturii noastre va inunda ca un tsunami OTV-ul, cum se poate anticipa consultând monografia România dupa Marea Unire. Dar daca eram eu Iuliu Maniu, l-as fi consiliat pe dl presedinte Dan Diaconescu sa se cramponeze de criteriul sugerat de Andreea Pora, ca Alba ca Zapada trebuie sa fie virgina, si n-as culege din oferta Miscarii Populare decât PNTcd-ul, pe care l-as absorbi prin fuziune, expropriindu-i dupa un timp numele istoric si asigurând României, dimpreuna cu PNL, rotativa guvernamentala fireasca stânga-dreapta clasica PNT-PNL, in perspectiva redresarii tarii prin strategia radical-agrara evidenta pentru orice patriot care se uita cu jale la pamânturile nemuncite, lasate pârloaga in timp ce noi importam lalele si mobile de la dusmani.
:) Intr-adevar, Andreea Pora si-a intitulat un articol asa, "Alba ca Zapada trebuie sa fie virgina", dar - atentie! - nu a spus ca trebuie sa fie si virgina si batrana...
RăspundeţiŞtergereEmil Boc, Valeriu Stoica sau Sorin Frunzăverde ar accepta orice pt putere si bani. Fii serios, nici o miscare nu va fi credibila daca se asociaza cu fosti UTC-isi, securisti, baroni locali.
RăspundeţiŞtergere