Plecat în anul 2006 de la Arad, printr-o dezbatere pe tema reformei constituţionale, conceptul de Noua Republică
a fost gândit împreună cu prietenul meu Cosmin Aldea în ideea de a
resuscita proiectele de reformă a statului, lansate de Traian Băsescu
după câştigarea primului mandat de preşedinte al României. Valeriu
Stoica, invitatul principal al dezbaterii de atunci, de la Arad, care
iniţiase un proiect de Constituţie şi unul de reorganizare
administrativ-teritorială, spunea după aproape un an:
<"Opţiunea pentru un tip de republică sau altul nu aparţine unui partid sau altuia, ci românilor!"
Domnule Valeriu Stoica, de la Arad a plecat conceptul Noua Republică.
-Îmi amintesc cu plăcere de dezbaterea publică din septembrie anul trecut, sub numele Noua Republică. Dacian Ţolea şi prietenii lui au făcut o treabă foarte bună, după aproape un an sintagma este reluată nu numai de către mine, ci de tot mai mulţi oameni, mai mult sau mai puţin spontan, ideea pluteşte în aer. (…)/ Observator Arădean, 3 iulie 2007, interviu realizat de Flavisu Ghender>
E drept că Valeriu Stoica m-a îndemnat atunci să instituţionalizez conceptul, să punem bazele unei fundaţii cu profil de think tank, dar, atât din motive care ţin de implicarea politică în ani electorali extrem de dificili, 2007, 2008, 2009, cât şi din motive personale, am amânat acest demers. Mai mult, visul meu era ca acest proiect să fie unul de anvergură naţională, care să pornească din capitala ţării şi să fuzioneze spiritual şi moral cu un lider de anvergură naţională, la fel de nou şi de ambiţios ca ceea ce schiţam atunci din mers, pe hârtie şi în săli de conferinţă, articulând conceptul de Noua Republică. O nouă Constituţie, care să înceapă cu o formulă a demnităţii şi generozităţii, a libertăţii şi a primatului cetăţeanului în faţa statului, “Noi, cetăţenii români de pretutindeni”, un nou sistem electoral, atât pentru alegerile locale, cât şi pentru cele naţionale, fără liste închise, de partid, deschis spre noile tehnologii, cum ar fi votul electronic, în vederea recuperării cât mai multor cetăţeni în corpul electoral, un alt statut al aleşilor, un alt raport între aleşi şi alegători, un alt sistem de partide, un alt Parlament, o altă clasă politică, mai responsabilă, mai integră, mai legată de cetate, reforme sectoriale, pe reforma în educaţie organizând, tot la Arad, în vara anului 2008, o dezbatere cu actualul ministru Daniel Funeriu, în fine, un stat nou, orientat înspre stoparea risipei şi a abuzurilor, îndreptat către piaţă şi antreprenori, către uşurarea poverii de pe umerii cetăţeanului, către primatul legii şi al stimulentelor, către o justiţie eliberată de pătratele vicioase ale politicii.
De altfel, într-o perspectivă imagologică şi axonometrică, Noua Republică este o cetate cu pieţe şi străzi pline de cetăţeni dornici să participe la decizia publică, să o controleze, să îşi formeze competenţe şi să facă performanţă. Piaţa Educaţiei, Piaţa Sănătăţii, Piaţa Muncii, Piaţa Justiţiei, Piaţa Libertăţii sau Piaţa Constituţiei trebuie să devină adevărate forumuri publice, în care, ca în Grecia Antică, cetăţenii să dezbată probleme şi soluţii specifice, plecate de la nevoile şi interesele lor, de la firul ierbii. Pentru că tendinţele vin, de regulă, de jos în sus, iar ciudăţeniile de sus în jos!
Şi pentru că nu degeaba grecii îi numeau idiotes pe cei care refuzau participarea în Agora, la viaţa şi dezbaterea publică, politicienii de azi cultivând cu imaginaţie şi mult cinism această atitudine, pentru a creşte cota electorală a partidelor pe care le controlează cu mână de fier şi discplină leninistă, Noua Republică este o cetate autentică, însufleţită de cetăţeni, condusă de politicieni-cetăţeni şi pusă pe roate de antreprenori-cetăţeni.
Piatra unghiulară a acestei cetăţi, creatorul şi administratorul ei, este cetăţenul, care trebuie recuperat ad integrum şi ad infinitum în viaţa publică, prin educaţie, cultură şi muncă, prin libertate şi responsabilitate, prin credinţă şi dicernământ.
Astfel, NOUA REPUBLICĂ este o cetate egală în sine cu suflul şi mişcarea cetăţenilor care îi dau viaţă. Iar astazi, după 5 ani de la ieşirea la lumină, după o întâlnire providenţială cu Mihail Neamţu, păşind într-al 6-lea an, care va fi, nu întâmplător un an electoral, MIŞCAREA PRINDE RĂDĂCINI...
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
<"Opţiunea pentru un tip de republică sau altul nu aparţine unui partid sau altuia, ci românilor!"
Domnule Valeriu Stoica, de la Arad a plecat conceptul Noua Republică.
-Îmi amintesc cu plăcere de dezbaterea publică din septembrie anul trecut, sub numele Noua Republică. Dacian Ţolea şi prietenii lui au făcut o treabă foarte bună, după aproape un an sintagma este reluată nu numai de către mine, ci de tot mai mulţi oameni, mai mult sau mai puţin spontan, ideea pluteşte în aer. (…)/ Observator Arădean, 3 iulie 2007, interviu realizat de Flavisu Ghender>
E drept că Valeriu Stoica m-a îndemnat atunci să instituţionalizez conceptul, să punem bazele unei fundaţii cu profil de think tank, dar, atât din motive care ţin de implicarea politică în ani electorali extrem de dificili, 2007, 2008, 2009, cât şi din motive personale, am amânat acest demers. Mai mult, visul meu era ca acest proiect să fie unul de anvergură naţională, care să pornească din capitala ţării şi să fuzioneze spiritual şi moral cu un lider de anvergură naţională, la fel de nou şi de ambiţios ca ceea ce schiţam atunci din mers, pe hârtie şi în săli de conferinţă, articulând conceptul de Noua Republică. O nouă Constituţie, care să înceapă cu o formulă a demnităţii şi generozităţii, a libertăţii şi a primatului cetăţeanului în faţa statului, “Noi, cetăţenii români de pretutindeni”, un nou sistem electoral, atât pentru alegerile locale, cât şi pentru cele naţionale, fără liste închise, de partid, deschis spre noile tehnologii, cum ar fi votul electronic, în vederea recuperării cât mai multor cetăţeni în corpul electoral, un alt statut al aleşilor, un alt raport între aleşi şi alegători, un alt sistem de partide, un alt Parlament, o altă clasă politică, mai responsabilă, mai integră, mai legată de cetate, reforme sectoriale, pe reforma în educaţie organizând, tot la Arad, în vara anului 2008, o dezbatere cu actualul ministru Daniel Funeriu, în fine, un stat nou, orientat înspre stoparea risipei şi a abuzurilor, îndreptat către piaţă şi antreprenori, către uşurarea poverii de pe umerii cetăţeanului, către primatul legii şi al stimulentelor, către o justiţie eliberată de pătratele vicioase ale politicii.
De altfel, într-o perspectivă imagologică şi axonometrică, Noua Republică este o cetate cu pieţe şi străzi pline de cetăţeni dornici să participe la decizia publică, să o controleze, să îşi formeze competenţe şi să facă performanţă. Piaţa Educaţiei, Piaţa Sănătăţii, Piaţa Muncii, Piaţa Justiţiei, Piaţa Libertăţii sau Piaţa Constituţiei trebuie să devină adevărate forumuri publice, în care, ca în Grecia Antică, cetăţenii să dezbată probleme şi soluţii specifice, plecate de la nevoile şi interesele lor, de la firul ierbii. Pentru că tendinţele vin, de regulă, de jos în sus, iar ciudăţeniile de sus în jos!
Şi pentru că nu degeaba grecii îi numeau idiotes pe cei care refuzau participarea în Agora, la viaţa şi dezbaterea publică, politicienii de azi cultivând cu imaginaţie şi mult cinism această atitudine, pentru a creşte cota electorală a partidelor pe care le controlează cu mână de fier şi discplină leninistă, Noua Republică este o cetate autentică, însufleţită de cetăţeni, condusă de politicieni-cetăţeni şi pusă pe roate de antreprenori-cetăţeni.
Piatra unghiulară a acestei cetăţi, creatorul şi administratorul ei, este cetăţenul, care trebuie recuperat ad integrum şi ad infinitum în viaţa publică, prin educaţie, cultură şi muncă, prin libertate şi responsabilitate, prin credinţă şi dicernământ.
Astfel, NOUA REPUBLICĂ este o cetate egală în sine cu suflul şi mişcarea cetăţenilor care îi dau viaţă. Iar astazi, după 5 ani de la ieşirea la lumină, după o întâlnire providenţială cu Mihail Neamţu, păşind într-al 6-lea an, care va fi, nu întâmplător un an electoral, MIŞCAREA PRINDE RĂDĂCINI...
Aşa să ne ajute Dumnezeu!


nu e cam oximorinică exprimarea de a prinde rădăcini mișcarea? deci se oprește și sapă adânc...
RăspundeţiŞtergerealtfel, ideea de a cere cetățenilor implicare e generoasă, teoretic sună bine să-ți propui să-i scoți pe ceilați din imobilism și să-i faci să participe, cel puțin să-ți răspundă, chiar dacă nu vor fi de acord, pentru că nu-i așa, politicienii ar trebui să înțeleagă că după ce sunt aleși sunt la muncă, nu la putere.
Mie, sincer, imi place sloganul. Uneori, ca la oameni, o imperfectiune poate da un farmec mai special... :)
RăspundeţiŞtergereCu munca, e asa cum spui, politicienii trebuie sa inteleaga ca merg la munca, ba mai mult, ca sunt angajatii cetatenilor. Nu?!
adevarat:nimeni nu e perfect!
RăspundeţiŞtergerepoliticienii dupa ce sunt alesi sunt la somn ,nu la munca...
RăspundeţiŞtergere